O boala frecvent intalnita nu numai in sezonul de primavara este Babesioza! Importantanta este interventia rapida a medicului veterinar si de aceea ne-am gandit sa va prezentam cateva notiuni si semne clince de care noi ca si iubitori si propietari de animalute trebuie sa tinem cont!!

Babesioza face parte din grupa hemosporidiozelor (piroplasmozelor) –produse de protozoare din subclasa Piroplasmia, ordinul Piroplasmida – boli ce afecteaza in principal elementele figurate sanguine sau limfoide, atat la mamifere, cat si la pasari. Raspandirea parazitilor este conditionata de dinamica gazdelor lor definitive – anume capusele Ixodidae.

In cazul babesiozei, parazitul – din genul Babesia sau Nuttallia, familia Babesiidae – se fixeaza in eritrocitele organismului parazitat, in numar variabil (1-4 paraziti), imbracand diferite forme si aspecte, in functie de specie (piriformi, bigeminati, inelari).

Ciclul biologic al parazitului prezinta doua faze, in functie de gazda parazitata la un moment dat: in capuse, care sunt gazde definitive, se produc fazele sexuate, iar in organismul mamiferelor, considerate gazde intermediare, se produc fazele asexuate.

Focarele de infectie in cazul acestei boli sunt animalele infectate, sau cele nediagnosticate, care prezinta infectii latente, si capusele ixodidae, care sunt considerate de fapt rezervorul acestui parazit. Contaminarea – trecerea parazitului de la capusa la animal – se produce in momentul hranirii capuselor infectate, prin saliva inoculata transcutanat.

Patogeneza babesiozei este deosebit de complexa – boala afectand in mod serios intregul organism.

Parazitul patrunde initial in hematii, se multiplica, secreta diferite toxine metabolice, cauzand astfel liza celulelor rosii, astfel ca in timp se produce anemia. Alte efecte ale acestor distrugeri masive se pot traduce ulterior si prin spleno- sau hepatomegalie. Ca reactie de aparare a organismului se poate integistra o crestere usoara a tensiunii arteriale, insotita de vasodilatatie si tahicardie.

In cazuri mai severe se pot inregistra edeme perivasculare si leziuni grave in encefal, cu manifestari nervoase, disfunctii hepatice si renale – icter, albuminurie, sau necroze si degenerari in organele afectate, etc.

Un organism trecut prin boala poate dobandi o imunitate activa – care se poate realiza si in urma administrarii unui vaccin – stare ce dureaza de la cateva luni, la cativa ani. Se mai poate dobandi imunitate si prin inoculare de ser de la animalele trecute deja prin boala – imunitate considerata pasiva.

Moartea animalului in cazul complicarii bolii survine ca urmare a anemiei si toxicitatii grave.

Dintre modificarile anatomopatologice, in functie de forma bolii, putem mentiona: icter, splenomegalie, hepatomegalie, hipertrofie renala, hemoragii gastro-intestinale, edem cerebral (in faza acuta), cahexie, anemie, reducere drastica a musculaturii (faza cronica).

Simptomatologie – perioada de incubatie este de 7-14 zile, boala prezentand diferente clinice in functie de specia afectata.

La caine, forma acuta debuteaza cu apatie, febra, anorexie, icter, anemie, posibile tulburari respiratorii si nervoase (crize tip epilepsie, pseudoparaplegie), fotofobie cu posibile hemoragii retiniene. Moartea se poate produce la 5-10 zile de la imbolnavire. In forma cronica, care persista timp de cateva saptamani, se inregistreaza anemie si slabire accentuata.

Diagnosticul se stabileste in functie de datele epidemiologice, datele clinice, leziunile prezente in unele organe (splina, ficat, miocard, rinichi), examen microscopic (frotiuri din sangele periferic), examen serologic sau diagnostic terapeutic (prin medicatie corespunzatoare si obtinerea unor rezultate pozitive).

La animalele tinere prognosticul este favorabil.

Tratamentul babesiozei este complex, si se asociaza in general cu un regim alimentar dietetic, precum si cu conditii deosebite de igiena. La caine se administreaza Berenil, (sol. 7%, 3 mg/kg, intramuscular), Imidocarb (Imizol) (sol. 12%, 6 mg/kg, subcutan), Acaprin (sol. 0,5%, 0,2 mg/kg, subcutan), Lomidine (4 mg/kg, intramuscular).

Profilaxia bolii se realizeaza prin controlul preventiv si descapusarea animalelor, mentinerea unei igiene corespunzatoare in adapostul animalului, aplicarea tratamentelor acaricide, etc.